Medici?! Bleah!!!

            Vă salut, oameni buni! Întamplarea pe care să o confesez in faţa voastră s-a petrecut acum vreo 5-6 zile. După cum probabil ştiţi in momentul in care ne angajăm e absolut obligatoriu să trecem pe la medicina muncii pentru un set de controale medicale (cică să vadă ei ca suntem buni de muncă). Apoi la perioade de 1 an (cel puţin in domeniu in care lucrez eu) mergem să facem testele din nou, să ni se spună din nou să mai renunţăm la cafea, să nu mai fumăm că nu e ok pentru sănătate si colac peste pupăză că mai sunt şi scumpe… Ce să mai zici? Da dom’le, promit! Şi anul următor iar suntem certaţi, iar minţim, iar nu ne ţinem promisiunile. În luna august îmi vine mie vremea să merg să mă măsoare, să mă cantărească, să mă asculte, să mă testeze (o-I fi încă funcţional?!). Intru eu in clinică, lume multă mon cher… Anunţ că am ajuns şi îmi iau multmeritatul loc pe scaun (că doar era luni dimineaţă şi vorba aia “nici iarba nu creşte”). Nu trec 5 minute şi suntem chemaţi la testul psihologic: 100 de teste, 1000 de intrebări ciudate. Spre uimirea mea totul a fost in regulă. Mă asteptam să mi se spună că nu am toate ţiglele pe casă, că stolul meu de păsărele e cam agitat, dar nu nimic; absolut nimic. Mai apare insă un chestionar, testul pentru soferi. “Îi agresaţi verbal pe ceilalţi conducători din trafic?-Agresez” .Din cauza asta şi raspunsul: aveţi o agresivitate destul de mare la volan. Serios?! Urmează testul pentru auz, nici cea mai mica problemă… După o scurtă asteptare sunt invitat in altă cameră. Sunt cantarit, măsurat (din priviri), mi se ia tensiunea:”15 cu 10?!!! Nu ai luat tratament! ”- “Nu!”, “Ai tensiunea mare!”- “Ok?!”, “Nu-i ok!”. Acum probabil urmează să iau pastile, să ţin regim… Bleah!!! Cel puţin m-a dezbrăcat tipa aia şi m-a consultat de ori, nu de alta da’ era frumusică (probabil şi motivul pentru tensiunea mea J ). Mai urmau două lucruri: electrocardiograma şi recoltarea de sange. Ambele urmau să fie in aceeasi cameră. Acum sincer să fiu m-am speriat: o cameră mai plină de simboluri masonice decat Vaticanul, şi două tipe care mă priveau oarecum ciudat. “Da-ţi jos tricoul şi urcă-te pe pat!”. Mi-a legat niste fire la maini şi la picioare şi mi-a pus niste ventuze in zona inimii. Au facut testul o dată şi am auzit: “Nu-I bine!”. L-au mai facut o dată . Mi s-a oferit un serveţel să mă sterg inainte să imi iau tricoul moment in care m-am simtit ca o curvă; m-au dezbracat, şi-au facut treaba cu mine, mi-au dat un serveţel să mă sterg… Ca ce puteam să mă simt?! Nici multumesc nu mi-au zis. Aşteptam acum să-mi bage 50 de euro in san şi să-mi dea o palmă peste fund. N-au facut asta, in schimb m-au intrebat cum stau cu venele; devenisem curva lor, insă drogat nu sunt! Glumesc. Una din ele atunci invăţa să ia sange şi intrebarea era dacă o las să exerseze pe mine. Îi cam tremurau mainile şi nu se umplea fiola cu sange, că era acul prea adanc băgat, in rest totul a fost ok. În fond ce se putea intampla rău? O venă spartă? Pfff!!! Nu s-a intamplat nimic rău, totusi urăsc spitalele, medicii (nu oamenii ci mai degrabă imaginea pe care mi-o oferă halatele albe) şi medicamentele. Acum aştept rezultatele finale , care sper că o să fie ok. Pace!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s